top of page
  • Felix Hălălău 12B

Erasmus

La treizeci și trei de ani de la căderea Zidului Berlinului, pentru adolescenții din România și din celelalte țări europene, libertatea de a călători, de a face schimb de experiență academică în interiorul Spațiului Comunitar și simplul fapt de a-și lărgi orizonturile culturale prin comunicarea directă cu adolescenți din orice colț al UE este o realitate. Pe parcursul celor trei decenii, care corespund cu perioada în care România a trecut la economia de piață și la un regim politic democratic, integrându-se în NATO și în UE, au crescut în spiritul valorilor de libertate, egalitate și fraternitate mai multe generații de tineri printre care mă număr și eu. Ca adolescent care trăiește într-un oraș european, mă bucur să pot participa la proiecte precum cel despre care scriu astăzi, ca să pot cunoaște mai bine spațiul politic și cultural din care fac parte, ca proiect politic, dar, mai ales, ca să fac cunoștință cu tineri așa ca mine, care îmi împărtășesc valorile.

De aceea, am fost norocos ca, în calitate de elev al Colegiului Național „Ion Creangă”, să particip la proiectul Erasmus+ „I am proud to be European”, alături de școlile partenere: Liceum Ogolnoksztalcace Im. Juliusza Slowackiego din Polonia, Epralima-Escola Profissional do Alto Lima – Cooperativ de Interesse Publico e Responsabilidade Limitada din Portugalia, Gospodarska Skola din Croația și Instituto Statale di Intruzione Secondaria Superiore Prof. Michelle Dell’Aquilla din Italia. Consider că, în vremurile pe care le trăim, în care unitatea Europei este amenințată, un astfel de proiect cu obiectivele de conștientizare a intereselor individuale, corelate cu educația, munca și viața în Europa, prezentarea moștenirii culturale a partenerilor din proiect și descoperirea aspectelor comune istorice și culturale nu constituie doar o experiență utilă în dezvoltarea personală a fiecăruia, ci una de-a dreptul necesară în formarea unui mod sănătos de a gândi și a înțelege lumea în care trăim.



Noi, delegații din partea României, am avut norocul de a participa, pe rând, în mobilitățile din Italia, Portugalia, dar și online, pe vreme de pandemie, de a vizita locuri și de a cunoaște oameni din aceeași comunitate europeană din care facem și noi parte. Dialogul intercultural ne-a arătat că, de fapt, avem mai multe în comun decât lucruri care ne despart și că toleranța și respectul față de diferențele culturale vin de la sine, atunci când ești deschis, cunoști oameni, cunoști valorile lor și le înțelegi cultura și istoria. Sunt sigur că toți participanții și-au perfecționat limba engleză, cea care ne-a facilitat comunicarea pe toată durata proiectului, în ciuda uneori a amuzantelor eforturi de articulare în limbile partenerilor. Pentru majoritatea, a fost prima ocazie de a vorbi limba engleză în afara spațiului școlar și nu cred că exista un cadru mai potrivit pentru așa ceva decât unul de ordin multicultural. Lucrul în echipă pe durata activităților nu a fost dificil, ba chiar dimpotrivă, datorită relațiilor de prietenie pe care le-am stabilit mult mai repede și mai strâns decât ne-am fi imaginat. Chiar dacă proiectul a luat sfârșit, încă ținem legătura și discutăm în mod regulat despre evenimentele din lume, dar și despre problemele noastre din viața de zi cu zi. Ne-am și revăzut, o parte, când doi dintre prietenii italieni ne-au vizitat, într-o vacanță la București.

O călătorie în afara școlii alături de colegi și profesori este cu siguranță ceva special, mai ales în contextul în care am părăsit țara. Pe lângă noile prietenii legate, m-am apropiat și mai mult de prietenii mei din România și am ajuns să mă cunosc mai bine chiar și pe mine. Săptămâna petrecută în Italia s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele și m-a făcut să înțeleg cum funcționează lumea în afara granițelor. Acestea sunt niște învățături ce se pot căpăta doar părăsind zona de confort, de aceea recomand tuturor elevilor care au astfel de oportunități să profite de ele, pentru că eu nu cred că valoarea lor poate fi estimată.



Coordonatorii proiectului, profesorii noștri, au beneficiat la rândul lor de schimbul de experiență, fiind încurajați să își împărtășească experiența profesională și să facă schimb de opinii pentru a dobândi, în final, cunoștințe despre asemănările și deosebirile în privința statutului de profesor în Europa.


Mobilitatea în Polonia trebuia să aibă loc în pandemie, însă, din motive evidente, nu s-a întâmplat așa. În schimb, pe timpul pandemiei experiența Erasmus a ajuns la mine prin Zoom și alte platforme, prin prezentări online și ecrane de calculator, dar acest lucru nu a contat. Erasmus+ este mai mult decât o călătorie fizică, este o imersiune într-o lume a ideilor, într-un spațiu cultural comun, din care simt că fac parte alături de colegii din alte țări. Bineînțeles, vizita în Italia a completat perfect experiența din online și a contribuit inclusiv la responsabilizarea mea, fiind prima astfel de ieșire din țară fără părinți.

Proiectul a avut ca scop apropierea culturilor europene, iar eu cred că a reușit asta cu succes. În urma interacțiunilor cu alți tineri europeni cu aceleași viziuni, alături de care mi-am petrecut, în persoană și în mediul virtual, câteva luni frumoase din viață, pot spune: I am proud to be European! Într-adevăr, sunt mândru să fiu european.

Felix Hălălău, Colegiul Național Ion Creangă, clasa a 12-a B






166 views

Komentáře


Colegiul Național „Ion Creangă”, București

  • Instagram
bottom of page